Eu mai nouă ca niciodată - II

Plutind pe aripile luminoase ale Soarelui,raze aducătoare de bucurie şi pace interioară,explorând necunoscutul,aş putea stăpâni o planetă,făurind o lume pe gustul meu,cu valori morale ce le lipsesc unora dintre pământeni.
Acum, revenind din călătoria imaginară,îmi dau seama cât de mult mă asemăn cu un vulcan,ţinând toate supărările şi frustrările în mine până când explodează,înprăştiind lava furiei.Apoi linişte.Parcă nimic nu s-a întâmplat.Este la fel ca un vis urât uitat imediat ce primele raze,parcă dorind să alunge coşmarul,te trezesc.Îmi amintesc uneori cât de mult îmi plăcea să mă joc de-a căutarea de comor.Nu s-au schimbat atât de multe,doar că acum,dintr-o bomboană,comoara s-a transformat în ceva mult mai important şi cu siguranţă mai greu de găsit:fericirea.Nu poţi afla ce gândeşte cu adevărat un om despre tine,aşa că este foarte greu să ai încredere în cineva.
În cărţi sau filme există mereu o prietenie adevărată,sinceră,care face diferenţa dintre ficţiune şi realitate,iar atunci când citesc o astfel de poveste,ajung să cred că şi eu fac parte din ea,născocire a aceluiaşi condei ca şi celelalte personaje,prietenă de-o viaţă cu ele.
Mă gândesc cu tristeţe că acum 2 ani am trecut la următoarea etapă a şcolii,liceul.În clasa a IX-a am fost din nou boboacă,retrăind senzaţia stranie de timiditate şi curiozitate reţinută,pentru ca apoi să am sentimentul că îmi cunosc noii colegi de ani întregi.
Privesc în jurul meu.Camera ce acum nu mult timp era acoperită cu jucării are acum rafturile pline de ojă,reviste,CD-uri,lucruri ce nu se pot compara cu abecedarul şi bucuria de a descoperi tainele citirii sub privirea blândă a doamnei învăţătoare,cu sunetul colindelor din Ajunul Crăciunului,amintiri nepreţuite.
Dar,oare,mâine ce voi crede?Voi gândi aceleaşi lucruri ca şi astăzi?Voi avea aceleaşi scopuri?Sau poate mă va domina latura cochetă ce se ascunde în orice fată?Nici nu ştiu ce să cred mai întâi despre mine : Adolescentă sau mai mult de atât?
Privirea îmi alunecă lin pe foaia ce până acum ascundea un mister: "cine sunt eu ?" Sunt bucuria părinţilor,sora mai mică,elevă conştiincioasă,sunt orice doresc,dar mai presus de toate,pot declara cu tristeţea nemărginită că nu mai sunt un....copil!