vineri, 2 august 2013

Destin exagerat!

A curs asta noapte cerul peste ganduri,
Lantul nostru trainic a cedat ruginii,
Tipa-n chin iubirea, o veriga-i flenduri,
Nu mai suntem unici, ne-asputa ciulinii.

Sunete de jale... de verigi uzate,
Cine sa repare?... mesteri nu mai sunt,
Esti veriga lipsa din aburditate,
Sunt veriga slaba de la amanunt.

Drumul de-altadata nu mai cere pasul,
Nici nu mai exista, sunt doar balarii,
Ne intreaba rasul, ne raspunde plansul,
Cautam veriga printre jucarii....

Vai cata iubire,cata disperare,
Multa nebunie intr-un vis de vis,
Am fentat destinul in exagerare,
Mituind pacatul pan` l-am compromis.

Tu ai o veriga pe un trist de deget,
A coclit sarmana, parca-i din cersit,
Sa o scoti ti-e teama...esti inca in preget,
Dar ne vrem in taina fara de sfarsit...

Hai sa prindem lantul...tine-ma de mana,
Tu sterge rugina, eu ma fac belciug,
Uita cearta noastra pentru o saptamana,
Nu mai e scapare...tot ardem pe rug.