luni, 12 decembrie 2011

Clipa şi semnul - II

M-am oprit o perioadă din scris.Semnele nu au încetat să apară şi pot spune că,pe măsură ce înaintam,le observam mereu la momentul potrivit.Şi fiecare ne caracterizează foarte bine momentele vieţii: "Se vede că ebun peste tot".Adevărat,mi-am demonstrat că pot să fac faţă oricărei probleme şi asta pentru că sunt o luptătoare.
O perioadă am fost bolnavă şi tot nu m-am lăsat.Am continuat.Pauza oferită de citirea seriei lui Radu Cinamar a fost ca o binecuvântare.După ce mi-am îmbogăţit sufletul,am dăruit-o unui prieten de suflet,care avea nevoie de aceaşi binecuvântare.
Când mi-a spus că a terminat de citit cartea,am simţit că sufletul mi se umple de bucurie,am avut un moment de rezonanţă cu un alt suflet din acest imens univers.
Intrăm în legătură unii cu alţii în fiecare clipă şi nici nu realizăm acest lucru.Ne transmitem trăirile,stările sufleteşti.Câteodată realizăm că în mod inexplicail suntem iritaţi şi nu ştim de ce.Dacă i-am privi atent pe cei care trec pe lângă noi,pe cei care ne sutn aproape,ne-am da seama că nu putem să fim indiferenţi faţă de aproapele nostru.Oare zidurile pot ecrana acest lucru?Oare munţii,apele simt acelaşi lucru când cineva supărat le este prin preajmă?Cu siguranţă,răspunsul este da.
Se apropie Crăciunul şi oamenii vor încerca măcar pentru o zi,două sau trei să fie mai buni,liniştiţi şi fericiţi,într-o armonie perfectă cu acest univers plin de mistere.Şi,după Crăciun,totul va reveni la anormalul cotidian.
Am fost la cumpărături,prilej de bucurie cu ocazia îndeplinirii dorinţei de a-mi cumpărat ceva ce îmi doream de mult.Şi în loc să simt bucurie,m-a apăsat presiunea emanaţiilor din jurul meu.Suntem înconjuraţi de gândurilor celor care vor ca numai materialul să ia medalia de aur.Şi când te gândeşti că acum aşteptăm cu toţii aceaşi fulgi de zăpadă a căror simetrie sperăm să nu se strice niciodată!De aceşti fulgi depinde viitorul nostru.Sunt cheia continuităii noastre pe acest pământ şi fiecare dintre noi aşteaptă ca măcar unul să se topească pe năsucul cald de altădată.

Sunt lucruri pe care le dăm uitării şi de care avem nevoie să fim fericiţi.Din când în când tresar privind câte o reclamă la televizor,care mă ajută să-mi amintesc că sunt ceea ce sunt datorită interacţiunii cu alţi oameni.Şi mulţumesc atunci celor care au gâdit să realizeze acea reclamă.Era ceva haios odată referitor la 2 detergenţi utili "Şi harnici,şi darnici".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu