"Acum eu văd că sunt ceea ce trebuia să fiu" şi aceasta se va repeta până la sfâşitul vieţii mele,iar ceea ce voi fi este strâns legat de alegerile mele bune sau rele,conferindu-mi autenticitatea.
Trăim cu toţii într-o lume ţesută cu reclame,tresărim atunci când din întâmplare ochii ni se opresc în faţa unui mesaj care ni se pare că ne este dedicat.Şi,inevitabil,suntem mulţi conectaţi la aceleaşi trăiri în acea secundă.Gândim o parte din noi la fel,simţim la fel şi totuşi trăim în tabere diferite: două la număr.
Doi e cifra cuplului,opus e legat de doi,binele şi răul,frumosul şi urâtul.Lumea contrariilor fără de care nu s-ar naşte armonia.Mesajele din ce parte vin către noi?
De câte ori gândurile mă acaparau suficient de mult, încât uităm că picioarele mele trebuie să simtă stabilitatea pământului pe care călcam,suna clopoţelul miraculos şi ochii puteau să vadă,sufletul începea din nou să simtă,iar eu mă trezeam în punctul de la care trebuia să urc mai departe.Şi pentru că de fiecare dată ceea ce am văzut m-a ajutat, tind să cred că mesajele vin din partea cuiva superior mie.
Contradicţiile sunt numai ale noastre,noi le creăm.Acumulăm informaţie în fiecare zi,cu ştiinţă sau nu,şi jocul începe tocmai prin selectarea acesteia şi stratificarea ei în zile de viaţă,De cele mai multe ori,priorităţile determină contradicţiile.Am ales nu demult să-mi dedic cea mai mare parte din timp profesionalului şi la un moment dat informaţia despre casă a apărut ca o reclamă la case în cartiere de lux,pe peretele unui bloc,la lumina felinarelor,în miez de noapte.
Atunci am realizat că e cazul să mă apropii de ceea ce îmi lipseşte şi fără de care sunt nefericită:casa mea,familia mea,cu tot cee ce îmi oferă.Şi acum mă simt din nou fericită până când altceva îmi va aduce aminte că praful s-a mai depus pe un alt raft din biblioteca mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu