luni, 11 ianuarie 2016

M.= O mare de bunătate

Mâinile astea înrădăcinate de trecerea timpului, a emoțiilor și oamenilor au scris despre mulți turiști din viața lor. Despre ziduri de sentimente construite pe platforma unei imaginații copilărești care dorea și tânjea la absolut, absolutul sentimentului de dragoste în principal. Mulți ani au trecut și mâinile au scris și au scris....iar multe le scriam cu privirea, cu gândul și rămâneau întipărite la mine în memorie, dar nu o să uit niciodată senzația pe care o simt acum când sunt perfect conștientă că nicio împletire sofisticată, nicio înșiruire deșteaptă de cuvinte nu vor putea să explice și transpună sentimentele ce zac în mine.
Așa este! Zac...zac și se hranesc cu cuvintele celuilalt, cu ale lui priviri albastre și atingeri ce dezgheață chiar și cele mai abrupte, întunecate și înghețate abisuri ale ființei mele.
Dar am să povestesc despre El în linii subțiri căci excesul de zel nu mă mai caracterizează, iar cuvintele sunt de prisos...mai ales pentru cineva din "afară"...incapacitatea lor, incapacitatea voastră de a înțelege ar atinge cotele cele mai înalte legat de acest subiect delicat pt mine.
Au fost nevoie de 20 de ani, 3000 de km și multe vise toate băgate împreună și amestecate ca să se întâmple...întâmplarea.

10 mai 2015.
Duminica în care trebuia să mă revăd cu mătușa mea dragă a fost ziua în care l-am întâlnit pentru prima dată.
Nu dormisem o seara întreagă. Sâmbătă fiind ziua precedentă fusesem ieșită în oraș iar grijile ce mă atacau la vremea respectivă nu mă prea lăsau să pun capul pe pernă fără ca trupul să-mi cedeze. Mă zbăteam în chinuri psihice de a rezista nevoiei de a adormii pentru că o consideram o pierdere de timp...în fine...sărind înapoi la poveste.
Pe la ora 9 am. m-am decis că am nevoie de o cafea, iar acasă toate mă sufocau așa că am decis să ies să găsesc un loc comod de a face acest lucru.
Odată aleasă locația și intrând, am descoperit că nu erau locuri libere. Fiecare om era distribuit ca și electronii în straturi. Fiecare se duce la măsuța lui, apoi dacă vin alții compatibili se așează lângă până masa este plină.
Un anume "electron" mi-a atras atenția de când cercetasem camera pentru a-mi găsi locul. În drumul meu înaintat pentru a comanda cafeaua mult dorită m-am gândit să mă așez cu el. Emana o energie atât de electrizantă, atât de tare mă atrăgea încât simțeam că-mi pierd mințiile. Știam că firea mea rușinoasă nu va putea intra într-o discuție fără ca măcar mintea să-mi accelereze gândurile la viteze de neconceput și sa completez locul liber ca măsuța să fie plină.
Aveam de ales, El sau ușa, îndrăznesc sau plec. Pentru o fracțiune de secundă am vrut să ies și să uit de el pentru totdeauna, însă pașii au început să nu se mai grăbească și să meargă din ce în ce mai mult către "orbitalul" lui.
Îmi amintesc cu atâta claritate când l-am întrebat " Are you waiting for some1 or....Can I sit here?"
Cu o privire frumoasă, fragilă și sinceră mi-a spus că nu aștepta pe nimeni. În discuțiile următoare mi-a spus că a avut impresia că sunt o oarecare fată care vrea să îi vândă ceva sau să îl convingă să vină la o adunare religioasă...am râs tare.
Revenind în trecut, i-am aflat numele, iar el pe al meu, într-o încercare super amuzantă de a-mi pronunța numele am simțit pentru prima dată sunetul perfecțiunii. Acel sunet calm pe care l-ai lăsa să-ți inunde și cele mai grave, primordiale și instinctive simțuri ca apoi să le miște după bunul său plac. Am aflat cu ce se ocupa, câți ani avea deși i-aș fi dat mult mai puțini...toate astea, și deja simțeam cum se agită și el...am înțeles încă de atunci, era mutual totul. Își trăgea mânecile peste degete și verifica telefonul semn că nu era prea stâpân pe sine cu mine, o străină fiind...
A întârziat la muncă, căci nu putea să plece, pur și simplu a vrut să stea cu mine ore-n șir încă dupa primele minute decând ne cunoșteam. Mi-a cerut numărul de telefon și sinceră să fiu? Dacă n-o făcea el o făceam cu siguranță eu.
Plecată la Londra dupa amiază, pe autobuz am adormit fiind epuizată, agitată și nedormită de n ore....l-am visat. I-am visat mâinile tandre cum îmi atingeau părul în timp ce îmi odihneam capul pe umarul lui într-o călătorie lungă. Aveam să aflu mai târziu că acea calătorie era de fapt relația noastră, care și acum se desfășoară în același ritm, eu odihnindu-mă pe el, iar el alintându-mi părul.
Seara am adormit devreme, iar când m-am trezit am descoperit că îmi scrisese. Era și el interesat de mine, voia să știe, să cunoască, să simtă.
Ne-am întâlnit de câteva ori, dar nu eram sigură că-mi doresc ceva cu adevarăt. Îl simțeam timid, retras și foarte calculat, iar eu....eu eram cum sunt de obicei. Lucrurile nu au mers cum mă așteptam iar baiatul de care mă îndrăgostisem nu era cine speram eu să fie...cel puțin nu atunci. I-am rănit inima plecând undeva în jurul lunii iunie, iar el a renunțat la mine ștergându-mi de tot orice fel de urmă.
Reîntoarsă în septembrie după o scurtă vizită acasă, gândul mi-a zburat instinctiv la el. Eram la muncă, era 6 pm. , și căutam numărul lui prin telefon. Noroc din nou, îl găsisem. Îi scriu un simplu " hey".
I-au luat 3 ore să răspundă.  Am aflat mai târziu că motivul nu era pur și simplu că nu văzuse mesajul ci pentru că era ușor panicat. Eram " EA" pentru " EL" și se-ntreba dacă chiar am vrut să îi scriu lui sau am greșit. Îl agitasem pentru încă o dată.
Am continuat sa vorbim dar nu am fost sigură dacă vreau să ne si vedem. Tânjeam să-l văd, mi-era frică că va fi din nou ca la început....prea timid....prea tăcut.
Am fost surprinsă să văd că omul pe care îl știam se transformarse în ceea ce îmi închipuiam eu la începuturi că este.
Momentul a fost foarte clar, am știut că am să mă îndrăgostesc, dar n-am prevenit și intensitatea sentimentului.
Să te trezești din adâncurile sufletului tău singur într-o mare de afecțiune, tandrețe, reciprocitate sentimentală este ceva ce doresc tuturor să experimenteze. Fie și măcar o dată.
Atât de revirgorant a fost sentimentul încât mi-a trezit un apetit pentru schimbare pe care nu l-am mai întâlnit.
Și așa a fost, m-a schimbat.
Am vrut să devin fata care indiferent de situație alege ce e bine, să îmi distrug egoismul și să las pacea să mă inunde. Încă încerc dar știu că într-un final voi și reuși să devin ceea ce am nevoie.
Cât despre el, el....a devenit persoana pe care nu credeam că o voi cunoaște vreodată.
Îmi oferă atâta alinare când am nevoie, când toți pe care îi iubesc sunt la km distanță el e cel care îmi spune că singurul lucru pe care îl pot face este să îi fac mândri de mine. Mă înfluențează cu bunătatea lui, cu sfaturile lui prietenești, iar eu le iau în considerare știind că îmi dorește numai binele.
Îi mulțumesc că atunci când sunt obosită îmi dă energie necesară să fac ce trebuie făcut. Îi mulțumesc că deși e enervant îmi reamintește mereu de ce am venit în țara asta și că trebuie să îmi îndeplinesc acel vis pentru a fi fericită.
Îi mulțumesc că mă înțelege exact așa cum sunt eu, că nu e nevoie să fiu altcineva în afară de mine când sunt în preajma lui și că mă ambiționează mereu spunându-mi toate lucrurile bune pe care le vede în mine, printre ele numărându-se potențialul meu fantastic.
Îți mulțumesc pentru cine ești și simplul fapt că exisți pe acel Pământ, iar eu am avut onoarea să te cunosc mă face un om mai fericit.
Sper că și eu te fac fericit M.!
Cu dragoste și fără ceară,
IșiA!