vineri, 22 mai 2015

Destin...

Ne-am întâlnit într-un timp când eram obosiți
Atârnam de un vis... de-un destin chinuiți
Te-am dorit prea frumos, dar prea scurt, pe ascunziș
Era primăvară-n noi... și-n iubire frunziș.

Nici nu știu ce ne-am fost, doi săriți sau "iubiți",
Voi rupe așchii din Rai ca să fim fericiți
Trupul tău de prim rang îmi va fi Univers,
Cât de mult te-am dorit, sărutam al tău mers.

Un destin chinuit, ce l-am tot măsluit,
Tu te plângi de stingher, gândul mi-e pălmuit,
Unde-mi ești de nu-ți sunt?!... ce blestem obsedat,
Te-am dorit in păcat, un deochi m-a trădat.

Aveai roșu-n obraz, m-alergai pe islaz,
Lătrau câinii-n vecini când erai în extaz,
Eram doi apucați chinuiți de destin
Mă hrăneam doar cu noi. Vai ce chin, ce festin!!!

Repetai cu-ai mei sâni până când răgușeai 
Inghinalul pufnea, te certa, povesteai...
Peste coapse, prin tălpi mult aveai de trudit,
Ce destin chinuit, ce frumos te-am dorit!

Gura ta nu scăpa niciun colț din ce-aveam,
Uneori ți-eram ham... alteori mai muream,
Prea târziu nu e dus, nu ne suntem târzii,
Noaptea-n vis mă tot strigi și îmi ceri poezii.

Unde ești de nu-mi esti?! Ce prăpăd ne-a subit,
Ce destin chinuit... eu te chem la "iubit" 
Îți vreau viața-n răsfăț.... să-mi alunece-n buze,
Ești acolo am să vin.... prin mormanul de scuze!!!