luni, 2 ianuarie 2012

Nu ştiu !

Am trecut deja de anul 2011.După un drum greu, pot spune că am finalizat anul cu satisfacţia ca efortul depus s-a materializat în succes.Mulţumesc pentru ca am reusit să trec peste obstacole, că am primit puterea de a lupta şi pentru mesajele care mi-au întârit convingerea că nimic nu e întâmplător.
Am primit o scrisoare în care am citit următoarele: "Eşti aici,eşti cu ei,pintre cei mulţi şi puternici! Este lumea ta,lumea celor puternici!" şi apoi: "Acesta e doar începutul,pregăteşte-te să primeşti şi mai mult!"
În general, primim ceva în urma unor eforturi depuse.Nimic nu vine din cer,fără să meriţi.Cadourile vin de la Moş Crăciun numai când copiii sunt cuminţi şi ascultători!
Pe chestia aia mai scria ceva: "Dragă....,Suntem împreună chiar şi atunci când nu suntem aproape! Cu drag, ...". Văzând acestea din nou am tresărit şi am realizat că am primit încă un dar - atunci când iubeşti,nu contează că-s cu altcineva plecată, că tu eşti pe undeva cu băieţii ,sufletele respiră la unison: poate chiar ciocnesc paharul de şampanie la cumpăna dintre ani.
S-au auzit toată perioada asta a Crăciunului numa colinde,m-am săturat...am resimţit foarte puţin căldura sufletească specifică pe care majoritatea o anunţă ca fiind parte din ea,dar... nu eu !Am petrecut "Sfintele" sărbători de iarnă alături de cea mai dragă fiinţă de pe lume: iubitul meu .Şi voi continua să mă bucur că trăiesc! La mulţi ani!




A început un an nou.După petrecere,după atmosfera de "basm", am intrat din nou în normalul vieţii cotidiene.Cu toţii sperăm că spiritul Crăciunului se va perpetua în anul ce vine.Să fim mai buni unii cu alţii este o dorinţă a noastră a tuturor,a copiilor din noi,care de ani de zile nu se mai împlineşte.Chiar astăzi am vorbit cu o fostă prietenă,din întâmplare am fost cele mai bune prietene,şi ne aduceam aminte de cum eram mici,cât de drăguţ era totul....Dar acum ce?Acum sunt oamenii mai săraci?Sunt săraci în sufletele lor! Aşa sunt şi eu, dar sunt fericită că este cineva acolo care să mă facă să mă simt darnică,darnică de sentimente.
În momentele noastre de sinceritate recunoaştem că suntem oameni ca toţi ceilalţi,oameni care stau în faţa celorlalţi şi îi roagă din priviri să fie iubiţi.Asta ne dorim cu toţii,să iubim şi să fim iubiţi să fim buni,iar bunătatea noastră să fie răsplătită cu aceaşi monedă.Alegem cap sau pajură,însă refuzăm să aruncăm moneda.
Avem nevoie mai mult ca niciodată de puterea de a fi sinceri cu noi şi cu cei din jur pentru ca armonia să se reinstaleze pe acest pământ.În ziua în care nu se va mai putea face nimic,pământul va fi cenuşă,la fel şi sufletele noastre: pasărea Pheonix fiind un mit!
Şi deşi nu recunoaştem,de teamă sau din comoditate,suntem sinceri cu noi înşine mai mult decât cu ceilalţi,care pretind că ne cunosc,dar nici noi nu o facem cu adevărat,cum ar putea s-o facă ei ?Şi totuşi îi lăsăm să exploreze fiecare crăpătură minusculă şi goală din sufletele noastre,dar la sfârşit vom fi doar nişte străini,şi tu o ştii bine...

duminică, 1 ianuarie 2012

Maya

Acum 2.000 de ani,cultura mayaşă a apărut în Africa Centrală.Punct culminant al acestei culturi-epoca sa clasică-a avut loc în perioada 300-900.Mayaşii erau un ppor sofisticat,cu astronomi şi matematicieni pricepuţi.Au inventat un fel de a scrie şi au construit oraşe spectaculoase,ale căror ruine încă mai domină pădurea tropical.Mayaşii făceau comerţ cu mezoamericanii din Mexicul central,se închinau multor zei şi efectuau o serie de ritualuri religioase în funcţie de propriul calendar.

În 21 decembrie,în timpul solstiţiului de iarnă,o conjuctură planetară mai puţin obişnuită va avea loc:Pământul se va alinia cu Soarele,ecare se va afla în mijlocul ecuaorului galaxiei Căii Lactee,alcătuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfânt".Ciudata aliniere nu va fi bruscă,ci este pregătită de câteva mii de ani,pentru a avea loc în data de 21 decembrie 2012,la ora 11:11 a.m. GMT.Conform credinţei mayaşe,centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al morţii, al transformării, al regenerării şi al renaşterii.Acest moent marchează finalul calendarului
Mi se pare într-un fel sau în altul o aberaţie să crezi că sfârşitul lumii ( o lume plină de zeci de culturi,de religii,de vremuri care te îndeamnă să crezi în semne) va veni după spusele unei civilizaţii care a putut să prevadă sfârşitul lumii,dar nu au fost suficient de buni să prevadă sfârşitul lor ca şi civilizaţie.

Treziţi-vă la realitate!