Cu gândul la Olanda...

Eu sunt ca un ţinut sub faţa mării:

înfrunt talaz şi furia furtunii.

Ca să cultiv lalele şi petunii

jerfesc pe schele liniştea cămării.

 Prin diguri stavilă încerc a pune
 în calea apelor ce dau năvală.
 Îmi apăr trudnica agoniseală
 cum pot,acum când merg spre soare-apune.

Stihia lacomă pământu-mi vrăndu-l,

îmi surpă zidul sub izbiri şi tunet.

Ca să-l ridic din nou,să mă încumet,

doar la Olanda,sora mea,mi-e gândul.