miercuri, 25 septembrie 2013

Paroxim

Imi onduiesc fiecare simt hranindu-l cu suflete ce vindeca insomnia in serile cu luna pline.Dor,dor de tine sa imi presezi sufletul cu pasiunea ta atat de colosala,sa furi galbenul bolnav de pe Calea Lactee,dulcele din soarelui parfum care curgand siroieste aer boem.Am ramas fara vlaga ratiunii de-a fi ceva,am uitat esenta si am plecat.Daca le privesc mai atenta seamana cu acele contururi de stele...felinare uitate pe aleea casei noastre,noaptea.
Imi place starea de vid pe care mi-o provoci uneori,e ca si cum sufletul meu are concediu,iar atunci eu il etalez pe o masa si...sincera sa fiu?da bine la amatorii de kitschuri.Adesea ai dreptate,sunt chioara,sau doar mioapa,vad frumosul doar aproape,dar atunci naiva de mine foloseste incrucisari de cuvinte.
Iubesc efectul de turma si trecerea periodica de la un lucru la altul.Cica supusii nu pierd niciodata,stau si isi tin randul.Daca nu astazi,maine!Poate asa este si cu mine,stau linistita asteptand.Astept sa te cobori din furtunile tale si sa ma aduni de pe timp,ca sa putem trece prin clepsidra primului ciclu solar,sa pot ajunge pe taramul tau format din taceri si vise,tesut cu un cer maniaco-depresiv.
Cat despre noi?Ne-am logodit ieri intr-un geam transfigurat in care ne puteam oglindi: tu erai fiinta mea,eu-umbra ta.Insa tu nu ai avut timp...respiri dincolo de noapte cioburi de perfectiune si esti conectat artificial la un soi de viata,una curgatore,iar aceasta curgere schimba datele in fiecare clipa,permanent.
Te rog sa te-nalti si sa nu te afunzi in propria-ti gaura neagra,caci efectul de bumerang poate intarzia...dar loveste in cele din urma.
Intre timp toata lumea devine cersetor fara mandrie,fara drept de apel.Azi ne inversunam pe strada si strigam animalelor in limba noastra,doar numerele si statistica mai supravietuiesc in toate propozitiile,chiar si poluarea sonora a cuvintelor.
Ne ascundem dupa degetele noastre,chiar si tu ravnesti la titluri.
-Inca n-ai aflat ca dreptul se castiga dupa moarte?