luni, 16 decembrie 2013

Nici nu mai stiu!...

Se fierb oceanele si rup zagazuri...
Taifunuri care urla colturoase,
Ne matura indragostiti pe pietre,
Ne biciuie cu valuri mari,taioase!

Ne smulge lava pravalita-n mare,
Si cerul se urneste spre Pamant...
Culori de ploi ne arde imtamplarea,
Din care ne-am crescut dorul sfant!

Iubite,tu imi esti nemarginirea...
Cu glas de tunet zeii toti se mira,
Cum imi astamperi geamatul cu gura,
In focul inclestarilor din spira.

Pe cai salbastici ne gaseste-amurgul,
Cand ziua-ntre noi doi sfarseste arzanda,
Eu te respir in leganarea lumii,
Din viata-n viata, printre flori trecanda!

Ne vina demonii din iad in spate,
Sa ne ademeneasca in ispite,
Ma leg de tine-n sfanta rugaciune,
Sa-ti fiu tamaie pe-al tau trup,iubite!

Dorinta noastra creste si se-ntinde...
Si ne musca-n carne, dor complesitor,
Nu este-atat de lunga vesnicie,
Ca sa ma faca sa te uit cand mor!

Pe pis de simfonie urc curata,
Cand ne descatusam in constelatii,
Pe crug ceresc ne regasim suflarea.
Pasind de mana...goi,prin goale spatii.