luni, 25 august 2014

Flori albe în infern

Cu cât mai multă zarvă e în jur
cu-atât mai deasă-i liniştea din mine;
ca visele ce coboară-n mine;
cu gând cinstit şi fără înconjur-

Nu bag de seamă ce-i în preajma mea
aud doar gândurile mele nude
cum doar cosaşul coasa îşi aude
şi însetatul apa la cişmea.

Pornite pe făgaş, se limpezesc
ca apele din munte printre pietre,
ca vorbele-nţelepte lângă vetre
cu izuri vechi se-mbată şi trezesc.

Eu nu-s părtaşa tihnei de stejar.
Creez viituri de gânduri în torente
izbite de formule si curente
vin şi se aprind în sufletu-mi de jar,

sunt bucuroasă în timpul ăsta tern
să le primesc şi să le ţin în gazdă.
Vor fi poate sămânţă pusă-n brazdă
şi-or da boboci: flori albe în infern-