Si bemol

Ti-au coclit gandurile

Din ochii candva frumosi

tasnesc boabe galbene de singuratate

lanturi groase

sugruma sufletul imbatranit de tristete

ani si ani

ti-ai mimat fericirea

intr-un pas des-deux

inexistent

ai ramas repetent

la toate jocurile de societate 

cu miza fericirea ta

Jucai dupa reguli prestabilite

si indiferent de joc

partenerii

te legau la ochi

in chicotelile femeii

ieri

mi-as fi frant sufletul

si te-as fi luat de mana

dar azi

esti o poveste de noapte

cu lumina stinsa

Ma durea chemarea ta

cand fiecare litera

lovea un os al memoriei

niciodata acelasi

as fi putut sa-mi astup urechile

dar imi ramaneau ochii

gura

si toate degetele 

impodobite cu inele

as fi putut sa te dau la schimb

dar te-am presat floare

in cartea din care-mi citisera ursitoarele

viitorul

as fi putut

sa uit ca te iubesc fara de capat

cand nedrept

imi tipai numele

uitandu-ma vocala

in noapte fara soare

amintiri ciorchine

mi-au pravalit pe umeri

o noapte-n Si bemol

mi-e dor de tine

ca de Oda bucuriei

gandul

te striga cu nume

ce nu-si schimba anotimpul

in palma am dorul buchetului din noaptea nuntii

tipat de piatra sfaramata

in arcus de violoncel

contrabasul in surdina

acompaniaza tanguirea

pe umerii mei 

amintirile noastre

canta

Oda bucuriei

si noi

ingenunchiatii sortii

plangem 

in Si bemol.

Zambesc acum

lingusindu-ti numele

in varful gandului

...

esti atat de primavara

incat degetele mele

se tem sa te atinga

si esti atat de vara 

incat buzele mele

ard de dorul 

sarutului tau

esti atat de iubire

incat te culeg in pumn

zare albastra

uneori

ma tem ca noptile

te-ar ninge cearcan

si-atunci

deschid poarta-n plop

si-ti presar in cale

doar zile bune de visat

zambesc

si-n varful gandului

numele tau lingusit

descatuseaza povesti

Ar fi trebuit sa-ti scriu

sa stii ca a venit primavara

ca orasul miroase a verde,

si luna rade...

Copacul nostru scutura noroc

si e o bucurie sa-l mangai,

ai putea sa scrii legende

ascuns intre frunzele lui.

Ti-as fi scris demult,

dar cat mai esti TU

din tine?

Intrebarile,

imi inconjoara dureros fruntea.

Ce culoare are acum sufletul tau,

si gandul,

miroase a dragoste?

Cine ti-a mai pictat zi sfanta

pe turla de biserica?

Ti-as fi scris demult

si multe,

dar nici TU,

nu mai stii nimic

de tine!