joi, 6 februarie 2014

Visand te visez!


Cu fiecare zi care trece dorurile din mine devin mai distrugatoare,mai intense.Fara stirea mea imi revin momentele petrecute cu tine pe ecranul proiectiilor mintii mele.Ma zbat nevolnic,ma topesc sub singuratatea pielii din care-s invelita.Cand imi odihnesc ochii noaptea,te simt aproape de mine,iti simt rasuflarea sacadata,decadenta,imi inalt bratele dupa trupul tau prea ravnit de mine,dar le retrag goale,fara nicio prada.Si-n miezul serii si in revarsatul zilelor ma surprind cautandu-te mereu,cu o nevoie ridica la rangul de reflex.



Posibil sa fi fost prea fericita langa tine si nevoia echilibrului din Univers mi te-a luat.Esti probabil sortit pieirii,e predestinata pieirii marea mea dragoste.
Niciodata n-ai reusit sa ma stapanesti cum o faci in momentele astea,cand nu mai esti.Nu mai esti,este un anume de a o zice pentru ca tu traiesti,te simt in mine,in sensibilitatea gandurilor si trairilor mele,mai viu si mai recent ca niciodata.Trupul tau fara de timp izvoreste din imensitatea amintirilor mele,bune si rele...Si visand traiesc transfigurat tot ce a fost si ce va fi,iar toate astea ofera un farmec inedit,pentru ca stiu ca voi ajunge la final,iar de acolo nu vei mai avea sa fii,de acolo spre mereu va incepe neantul.


Dragul meu,esti nou pe strada mea.Nu imi amintesc daca ti-am spus vreodata de cate ori si in cate moduri diferite te-am visat si te-am retrait.Imi apareai in ele cu o privire rece,dar conectat la tensiunea mea arteriala,o jucai dupa bunul tau plac,mi te ascundeai pe sub epiderma si generai atata energie prin mine incat dadeai de pamant cu toata stiinta.Dezmembrai fizica si chimia la o lalta,si te reinventai cu ajutorul meu.Ma imbraci cu sentimente pe care puteai observa,exact ca pe o harta,istoria fiecareia dintre ele,care se scrugeau pe picioarele mele, in jos.Imi placeau,imi scoteau in evidenta caracterul.Tu esti cel care din memoria unei generatii imi sopteai motivele pentru care altii se iubesc.



Ma dezbrac de tine in dimineata asta,admirand cum iti scapa dragostea printre degete.Trup neputincios ce esti si ramai un suflet gol.Imi alergi prin inchipuiri,iar palmele-mi visau palmele tale,obrajii zambete calde si zambetele-ti visau vise.Dar cand iti vei pierde vointa,zambetul iti va visa ganduri,iar gandurile....gandurile dragul meu,nu vor mai visa nimic,caci in fiecare vis (spun ele) se ascunde ranjind o alta.Ma vei impinge in vise ce ne despart si cand voi ajunge pe coasta gandului,imi vei spune"ce ocean de dragoste,ce ocean de dorinte", si nu-nteleg acum nimic,chiar daca prin vene-mi umbla si mie.



In urma cu ceva timp,m-ai gasit pe drum si m-ai luat in brate si ai fost atat de bucuros incat mi-ai amintit ca aveam un stomac cu fluturi mestecati.Oare m-ai luat doar pentru ca atunci iti aratam mica?Ma tineai cu grija de teama sa nu-mi omori rasuflarea,pana in momentul in care te-ai apropiat,poate putin cam mult de mine si ai vazut ca am si solzi si coarne...Creatura mistica pe care numai tu o puteai accepta,numa nebunia ta imi dadea libertatea sa ti-o arat.
Cand respirai mi se cutremura solul si nici glasul nu mai era ceva din ce cunosteam eu...si-mi imitai plansul,iar in secundele acelea curgande am invatat sa vorbesc din ce in ce mai mult cu mine.Acuma vrei sa tac?Ei bine,n-am s-o fac.O sa te cant lumii pana cand pamantul se va transforma intr-o ureche iar cerul intr-o gura de proportii gigantice,cat o iubire pe care reflexia ti-o arata atat de mare,cand de fapt uiti in fiecare zi pe unde ai lasat-o si uiti locurile pe care le-ai uitat,si te vei impiedica in sentimente efemere.



Vrei sa-ti spun ce simt?
Nu stiu daca ai sa intelegi tot ce vreau eu sa-ntelegi.Constiinta omoara sentimentul atunci cand esti treaz,ca atunci cand visul se sfarseste dar imaginile persista in privirile tale,intr-o lume in care nu mai esti constient...esti pamanteanul din alte lumi.
In concluzie?
Nu simt nimic de fapt si de drept,doar am invatat sa ma prefac ca-s treaza,cand eu de fapt inca te visez.

Stii darling,eu inca-ti mai scriu,o fac in fiecare noapte,iti scriu in gand pentru ca asta ma ajuta pe mine sa dorm.Nici nu-mi pot imagina cum ar fi serile cu tine adormind dupa mine.As pierde o particica din tine,pe langa faptul ca in fiecare zi oricum pierd o buna parte din tine,de fiecare data cand iti vorbesc din suflet,iar de cele mai multe ori cand nu te pot privi in ochi.
Mi-am dezvoltat placerea de-a scrie pentru tine inca de pe vremea cand m-ai obisnuit cu ritmul tau si cu greutatea dorului din pieptul meu.Mi-a fost aproape imposibil sa iti accept acest ritm dupa ce o intreaga viata am fugit de incapatanearea tic-tac-ului ceasurilor care incercau sa-si impuna autoritatea inaintea slabicunilor mele.
Unii oameni isi spun rugaciunea inainte de a adormi si vreau sa iti spun ca ii inteleg in totalitatea,inainte de a te lasa purtati de somn cu totii ne gandim la ce aveam mai de pret.Eu te spun si te repet pe tine inainte sa adorm si de fiecare data ma incanti cu acelasi ritm si acelasi nume.



Diseara voi putea fi oricine,fara limite...mi se pare destul de echitabil jocul acesta: fara limite sau reguli.Ne jucam in concordanta cu bataile inimilor noastre.Eu as putea fi ingerul si tu demonul,ce spui?Ar fi ciudat!Suntem deja....simt cum imi cresc aripi...
Este straniu cum ma tem de tine si cum iremediabil ma atragi.
Acum tu nu te misca!Stai acolo departe!Stai nemiscat,te rog,implacabil!
Nu imi zambi,m-ar durea prea tare!Doar admira-mi caderea,ruperea de lume,ruperea de cer si realienarea cu tine,dragul meu!
Timpul tau te va chema,iar atunci despartirea noastra va fi inutila,dar o vei duce la capat! 
Gandul asta ma face sa ma simt brusc imateriala,alba,iar tu esti negru...Suntem la capete diametral opuse de nuante...te doare nu-i asa?Stiu ca dragostea noastra ma va consuma,ne vom consuma reciproc si vom ramane mai gri decat este griul..
Am in mana o floarea-soarelui,nu imi pot imagina de unde sau cine mi-a daruit-o...Probabil mi-ai oferit-o tu intr-o viata anterioara,cand eram niste copii,iar dragostea ne era permisa!
Iubitule,galbenul asta ma doare...si imi e teama sa nu-mi pateze degetele si sa se curga pe ele.Te simt,simt cum ma decolorezi,e ametitor de placut!
Acum sunt incredibil de pura,cu totul a ta as putea spune!



Nu ma mai gasesti?Cauta-ma! Ma vei gasi acolo unde dragostea se joaca cu scoicile intr-o mare varsata din ceruri...unde va ploua cu nisip si imi va zgaria si ustura pielea,acolo unde marea se-mpleteste-n parul meu iar in suflet imi bat valuri...Acolo unde tu vei fi cel mai imens ocean al planetei,iar eu cea mai frumoasa insula ce voi zace-n tine.
Te ating doar din reflex,apoi ma trag fara sa clipesc, inapoi, e inefabil, e poate prea stupid...bataile inimii tale ma dor.
Nu fi trist! E sfasietor, dar se pare ca suntem dictati de destin sa nu te-ntalnesc niciodata...dar cu toate astea te-am simtit din clipa in care am renascut si o voi face pana in momentul in care nu voi mai fi eu.
Si prin cate vieti am trecut pentru a ajunge la tine, de cate zeci de ori nu m-am prapadit pentru a te atinge.Inca mai simt otrava-n mine de pe vremea cand inca eram Julieta, iar muscatura sarpelui imi pecetluieste inca soarta, desi nu mai sunt nici Cleopatra.Fiecare parte din mine,cm cu cm este marcat de datile in care am murit...morti pe care le-am indurat pentru a te-ntalni...
Mi-e teama ca nu mai exista boala de care sa mor nici corp in care sa mai renasc, nu mai am glasul meu de mult...am jertfit totul pentru tine!
Ne vom afla la capete de secunda opuse, eu Nord, tu Sud, eu Jupiter, tu Mercur....iubindu-ne,urandu-ne,tu iubindu-ma,eu Jupiter din nou si ne vom juca in felul asta viata de viata, pana cand toti ne vor crede nebuni.Insa noi ne vom cauta mereu unul pe celalalt, dragostea noastra, profunda si pura, al naibii de neconditionata si de sincera...dragostea pe care am vrut-o pentru noi la-nceputul omenirii, acea dragoste primordiala!



P.S.: Dragul meu,acum de ce nu ma mai vizitezi?
Macar o data,in fiecare seara....


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu