Nu vreau să mă iubeşti pentru calităţi pe care mi le-ai împrumutat; dealtfel,pentru nici o calitate; trebuie să mă iubeşti fără motiv, cum iubesc fără motiv toţi cei care iubesc,doar pentru că te iubesc,şi nu trebuie să îţi fie ruşine de asta.
Să nu vezi în mine o natură aşa de bună: o violenţă secretă mă împiedică să suport asta şi ultimele tale scrisori sunt atât de blânde!Dacă nu ai fi atât de angelic, mi-ar plăcea să mă cert încă o dată cu tine.La urma urmei nu e magnific să citeşti, în fiecare lună, ceva ce izbucneşte din profunzimile pasiunii?
Este insuportabil să fii iubit pentru calităţi, să fii idealizat, chiar dacă crezi că ai acele calităţi.Acest lucru poate fi resimţit ca o violenţă.A nu fi iubit fără motiv înseamnă a fi iubit pentru motivele celuilalt,a fi prins în proiecţiile lui, în proiecţiile idealului său.Aceasta poate da un sentiment de fals.Este ca şi cum subiectul ar spune: imaginea pe care celălalt o are despre mine nu este a mea chiar dacă este despre mine.
În plus, a te vedea idealizat de celălalt, a-l vedea atribuindu-ţi imagini de perfecţiune comportă riscul de a nu fi la înălţimea lor.
Dacă mă iubeşti acum cu o iubire arzătoare, pe mine pe care nu m-ai văzut de mult, când mă vei revedea cu dispoziţiile mele, cu gesturile mele, când îmi vei auzi vocea şi judecăţile care,de fiecare dată, declanşau antagonismul tău, nu te vei gândi că dragostea ta înfocată se adresa unei imagini pe care ţi-o făuriseşi şi nu fiinţei în carne şi oase care va produce asupra ta, poate, acelaşi efect ca acum un an sau doi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu