Îmi amintesc!

Îl privesc flămândă peste marginea paharului şi-l înghit din cuvinte înainte să-mi vorbească.Îl cunosc în prealabil nu trebuie să stau să mă gândesc la ce o să-mi spună.Îi anticipez orice mutare,şi aş putea spune cu lesne că jucăm şah,un şah pe aceaşi culoare,fără dualitatea care persistă deja în greşeli,fără urmă de antiteză,căci ne semănăm,ne absorbim în aceleaşi gânduri şi depăşind cadrul realităţii,suntem aceaşi persoană.