Dă-mi o secundă din vraja ta de iarnă,
Să simt pentru o clipă că Albul mă-mpresoară.
Acoperă-mi simţirea în nea ca pe un ram,
Dă-mi clipa de visare,în gânduri să o am.
Înalţă-mă pe munte,mă-nvăluie în nor,
Să fiu plutirea lină a fulgilor în zbor,
Dă-mi strălucirea fină din Alb aprins în nea,
Chiar dacă-i trecătoare şi soarele o vrea.
Iar când timidul fulg pe geană poposeşte,
Să ştii, iubită iarnă, că-n lacrimă se topeşte
E lacrimă de dor,e lacrimă de noapte
E lacrimă de vis şi lacrimă de şoapte.
Iar dacă se opreşte-n palmă tu să ştii
Că eşti iubită,iarnă,te-am aşteptat să vii
Să-mi împlineşti dorinţa,Albul tău să-mi fie
Trăirea de o clipă născută-n veşnicie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu