În mine niciun anotimp terestru
nu cantonează singur şi stăpân.
Fiinţa mea nu-i pusă sub sechestru
de toiul verii sau de ger hapsân.
În mine se petrec îngheţuri,febre,
mă viscoleşte crivăţ sau zefir.
Adun în suflet soare şi tenebre
din munţii suri,din marea de safir.
Înseamnă,toate,dragoste adâncă
de om,de cer,de plai şi de izvor.
Cu visul agăţat de-un colţ de stâncă
vreau să mă-nalţ,să zbor,să ard,să mor.
Cât de frumos! Mă bucur mult că ţi-am găsit blogul! Toate felicitările mele!
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult!Şi blogul tău e foarte frumos,şi scrii la fel de drăgălaş!:*
Ștergere