duminică, 26 februarie 2012

Tu!

Te văd cum îţi agăţi grijile în fiecare noapte de tavan,le laşi să atârne grele şi prelungi până ne gâdilă cu un albastru clar,gândurile.Îţi laşi privirea înnoptată pe scobitura umărului meu,mă găseşti mereu sub pielea mea albă şi fragilă,mereu mai tânără,mereu mai furioasă.
Şi cum ţigara fumată în grabă îmi învăluie privirea,aşa iubirea ta mă ia şi mă îmbracă într-un cocon şi larva define fluture!Dar el era acolo mereu,avea nevoie de soarele lui să poată să crească şi să se facă frumos!


Regula e simplă!
Suni,vin,urc,intru,te sărut...
şi toate astea sunt suficiente ca să emani fericire prin toti porii şi pielea ta să aibă un iz nemaipomenit de dragoste,de pasiune şi frică.
Şi te citesc atunci când îţi întinzi filele tale albe pe marginea patului,scrisul tău arcuit şi elastic mâzgălit pe ele,gândurile tale culese din tavan,pictate pe pereţi şi scrise pe foi.Mintea ta râzând,sufletul tău tresărind la fiecare emoţie,inima ta făcându-se câteodată bucăţi din cauza mea,un rău tânăr sau un fir dulce de apă lină?
Da ştiu,tu nu plângi,tu doar caşti!
Ştiu deja toate astea...la fel cum ştiu că lumea e atât de mică încât intră în buzunar,dacă ar fi să compar ceea ce simt atunci când stau cu tine,cu mine,ca unul...nu aş putea,căci cu aş avea loc!
Şi terminându-ne călătoria în jurul nostru,în jurul camerei,în jurul tău,al dragostei tale,sau ale mele.Mă întorc la tine şi-ţi spun:
-E cazu să schimbăm tavanul...ce zici de portocaliu?


                         -Cu dragostea pătimaşă a unei iubite!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu