spre zarea largă cât curpinzi cu ochii.
I-am îndrăgit adâncurile clare,
meduzele cu fastuase rochii.
E marea bărăgan întins de ape
albastre,verzi şi indigo în tonuri.
În taină,seara,o simţeam aproape
când printre stânci,din larg ne-aduce zvonuri.
E marea leagăn pur de inspiraţii,
dar şi matrice de poveşti amare,
când băntuiau sub cap de mort piraţii
şi făurea legende lupi de mare.
E marea teatru uriaş de dramă
cu mii de morţi păstraţi în amintire.
Legenda tristă totuşi o destramă:
izvor,rămâne marea,de iubire.
Bravo, bravo. :D
RăspundețiȘtergere