Cartea vieţii şi viaţa cărţii.

Cartea nu se împlineşte decât sălăşluind într-o conştiinţă.Rezolvăm cu fiecare lectură sublimul mit romantic al incompatibilităii dintre condiţii.De o parte cuvântul "nemuritor şi rece",zămislirea autorului-demiurg,iar de cealaltă parte o natură umană căutând a-şi transcende condiţa.Fiecare se împlineşte găsindu-şi sensul:Cartea,rămânând,paradoxal,în netimp,devine o valoare umană,cunoaşte o durată personală sensibilă,în care se naşte pentru a doua oară,iar cititorul află şansa ieşirii din Timp şi a desăvârşirii,înălţându-se prin cunoaştere.Cartea este metafora strălucită a existenţei desăvâşite prin celălalt.