Lumina ochilor mei!

O intamplare si un sentiment care m-au marcat remarcabil:

Astazi am schimbat putin caleidoscopul si am incercat sa vad aceasi imagine dar pe pozitia 2.
Asta e despre tine mama...azi am inteles cauzele si nu m-am mai plafonat asupra efectelor...
Stiu ca de mica ai fost nevoita sa te descurci singura,altfel nu aveai sanse de reusita.A trebuit ca timpul sa te inaspreasca,sa te treaca prin incercari greu de carat in spate de una singura,a trebuit sa te simti amenintata din toate partile si asta la putini ani adaugati varstei mele.....ca toate cele petrecute sa iti ascuta simturile.
Esti o leoaica,si lupti pentru casa ta,pentru familia ta, lupti pentru ceea ce e al tau,si daca nu ai face asta...nu ai merita ceea ce ai.
Stiu ca inca sunt o copila, imi dau seama de asta,si ca visez la absolut, insa tu stii ca asta e valabil doar in cazul filozofiilor "iubirea absoluta,frumusetea absoluta"....asa ceva nu exista in zilele de zi cu zi.

Par roscat,m-ai inspirat!
Si privesc cu nostalgie cand pleci la serviciu,as vrea sa ramai acasa,sa ma trezesti tu dimineata cu mirosul tau specific care ma invioreaza de fiecare data cand dau sa te sarut pe obraz ...si as prefera sa fii tu nu ceasul obosit care ma streseaza si ma face sa devin instictiva.
O cladire solida,cu principii dure de diamant,si totusi atat de frumos te reflecta lumina zilei,caci stiu ca esti acelasi diamant si ziua si noaptea,si atunci cand esti suparata si cand esti fericita,pur si simplu tu esti in lumina reflectoarelor,desi viata noastra nu e o piesa de teatru cu replici pregatite in prealabil,e viata noastra,iar tu scumpa mea mama,esti vedeta zilei de azi,si a zilei de maine,si zilelor pe care le vei mai avea...

Mama mea...

Tu!

Te văd cum îţi agăţi grijile în fiecare noapte de tavan,le laşi să atârne grele şi prelungi până ne gâdilă cu un albastru clar,gândurile.Îţi laşi privirea înnoptată pe scobitura umărului meu,mă găseşti mereu sub pielea mea albă şi fragilă,mereu mai tânără,mereu mai furioasă.
Şi cum ţigara fumată în grabă îmi învăluie privirea,aşa iubirea ta mă ia şi mă îmbracă într-un cocon şi larva define fluture!Dar el era acolo mereu,avea nevoie de soarele lui să poată să crească şi să se facă frumos!


Regula e simplă!
Suni,vin,urc,intru,te sărut...
şi toate astea sunt suficiente ca să emani fericire prin toti porii şi pielea ta să aibă un iz nemaipomenit de dragoste,de pasiune şi frică.
Şi te citesc atunci când îţi întinzi filele tale albe pe marginea patului,scrisul tău arcuit şi elastic mâzgălit pe ele,gândurile tale culese din tavan,pictate pe pereţi şi scrise pe foi.Mintea ta râzând,sufletul tău tresărind la fiecare emoţie,inima ta făcându-se câteodată bucăţi din cauza mea,un rău tânăr sau un fir dulce de apă lină?
Da ştiu,tu nu plângi,tu doar caşti!
Ştiu deja toate astea...la fel cum ştiu că lumea e atât de mică încât intră în buzunar,dacă ar fi să compar ceea ce simt atunci când stau cu tine,cu mine,ca unul...nu aş putea,căci cu aş avea loc!
Şi terminându-ne călătoria în jurul nostru,în jurul camerei,în jurul tău,al dragostei tale,sau ale mele.Mă întorc la tine şi-ţi spun:
-E cazu să schimbăm tavanul...ce zici de portocaliu?

                         -Cu dragostea pătimaşă a unei iubite!

Nu ştiu !

Am trecut deja de anul 2011.După un drum greu, pot spune că am finalizat anul cu satisfacţia ca efortul depus s-a materializat în succes.Mulţumesc pentru ca am reusit să trec peste obstacole, că am primit puterea de a lupta şi pentru mesajele care mi-au întârit convingerea că nimic nu e întâmplător.

Am primit o scrisoare în care am citit următoarele: "Eşti aici,eşti cu ei,pintre cei mulţi şi puternici! Este lumea ta,lumea celor puternici!" şi apoi: "Acesta e doar începutul,pregăteşte-te să primeşti şi mai mult!"

În general, primim ceva în urma unor eforturi depuse.Nimic nu vine din cer,fără să meriţi.Cadourile vin de la Moş Crăciun numai când copiii sunt cuminţi şi ascultători!

Pe chestia aia mai scria ceva: "Dragă....,Suntem împreună chiar şi atunci când nu suntem aproape! Cu drag, ...". Văzând acestea din nou am tresărit şi am realizat că am primit încă un dar - atunci când iubeşti,nu contează că-s cu altcineva plecată, că tu eşti pe undeva cu băieţii ,sufletele respiră la unison: poate chiar ciocnesc paharul de şampanie la cumpăna dintre ani.

S-au auzit toată perioada asta a Crăciunului numa colinde,m-am săturat...am resimţit foarte puţin căldura sufletească specifică pe care majoritatea o anunţă ca fiind parte din ea,dar... nu eu !Am petrecut "Sfintele" sărbători de iarnă alături de cea mai dragă fiinţă de pe lume: iubitul meu .Şi voi continua să mă bucur că trăiesc! La mulţi ani!

A început un an nou.După petrecere,după atmosfera de "basm", am intrat din nou în normalul vieţii cotidiene.Cu toţii sperăm că spiritul Crăciunului se va perpetua în anul ce vine.Să fim mai buni unii cu alţii este o dorinţă a noastră a tuturor,a copiilor din noi,care de ani de zile nu se mai împlineşte.Chiar astăzi am vorbit cu o fostă prietenă,din întâmplare am fost cele mai bune prietene,şi ne aduceam aminte de cum eram mici,cât de drăguţ era totul....Dar acum ce?Acum sunt oamenii mai săraci?Sunt săraci în sufletele lor! Aşa sunt şi eu, dar sunt fericită că este cineva acolo care să mă facă să mă simt darnică,darnică de sentimente.

În momentele noastre de sinceritate recunoaştem că suntem oameni ca toţi ceilalţi,oameni care stau în faţa celorlalţi şi îi roagă din priviri să fie iubiţi.Asta ne dorim cu toţii,să iubim şi să fim iubiţi să fim buni,iar bunătatea noastră să fie răsplătită cu aceaşi monedă.Alegem cap sau pajură,însă refuzăm să aruncăm moneda.

Avem nevoie mai mult ca niciodată de puterea de a fi sinceri cu noi şi cu cei din jur pentru ca armonia să se reinstaleze pe acest pământ.În ziua în care nu se va mai putea face nimic,pământul va fi cenuşă,la fel şi sufletele noastre: pasărea Pheonix fiind un mit!

Şi deşi nu recunoaştem,de teamă sau din comoditate,suntem sinceri cu noi înşine mai mult decât cu ceilalţi,care pretind că ne cunosc,dar nici noi nu o facem cu adevărat,cum ar putea s-o facă ei ?Şi totuşi îi lăsăm să exploreze fiecare crăpătură minusculă şi goală din sufletele noastre,dar la sfârşit vom fi doar nişte străini,şi tu o ştii bine...

Maya

Acum 2.000 de ani,cultura mayaşă a apărut în Africa Centrală.Punct culminant al acestei culturi-epoca sa clasică-a avut loc în perioada 300-900.Mayaşii erau un ppor sofisticat,cu astronomi şi matematicieni pricepuţi.Au inventat un fel de a scrie şi au construit oraşe spectaculoase,ale căror ruine încă mai domină pădurea tropical.Mayaşii făceau comerţ cu mezoamericanii din Mexicul central,se închinau multor zei şi efectuau o serie de ritualuri religioase în funcţie de propriul calendar.

În 21 decembrie,în timpul solstiţiului de iarnă,o conjuctură planetară mai puţin obişnuită va avea loc:Pământul se va alinia cu Soarele,ecare se va afla în mijlocul ecuaorului galaxiei Căii Lactee,alcătuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfânt".Ciudata aliniere nu va fi bruscă,ci este pregătită de câteva mii de ani,pentru a avea loc în data de 21 decembrie 2012,la ora 11:11 a.m. GMT.Conform credinţei mayaşe,centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al morţii, al transformării, al regenerării şi al renaşterii.Acest moent marchează finalul calendarului

Mi se pare într-un fel sau în altul o aberaţie să crezi că sfârşitul lumii ( o lume plină de zeci de culturi,de religii,de vremuri care te îndeamnă să crezi în semne) va veni după spusele unei civilizaţii care a putut să prevadă sfârşitul lumii,dar nu au fost suficient de buni să prevadă sfârşitul lor ca şi civilizaţie.

Treziţi-vă la realitate!

Spălarea creierului

Important este să ne spălăm creierul
din când în când.
Se îmbâcseşte de prea-spuse,
de prea-la-fel-văzute.
Cu timpul prinde chiar un fel de mâzgă
ce trebuie înlăturată grabnic.
Luăm pe dată un furtun
pe care îl legăm la un izvor cu muzică:
Bach,Beethoven,Brahms
şi ţinem creierul câteva zile
sub jetul de orchestre.
Când simţim că ferestrele minţii şi ale sufletului
se deschid,
când simţim cum pătrunde în noi
simfonia cocorilor,
atunci
putem socoti acţiunea încheiată.

Data viitoare
spălarea se va face prin culoare -

Cu gândul la Olanda...

Eu sunt ca un ţinut sub faţa mării:

înfrunt talaz şi furia furtunii.

Ca să cultiv lalele şi petunii

jerfesc pe schele liniştea cămării.

 Prin diguri stavilă încerc a pune
 în calea apelor ce dau năvală.
 Îmi apăr trudnica agoniseală
 cum pot,acum când merg spre soare-apune.

Stihia lacomă pământu-mi vrăndu-l,

îmi surpă zidul sub izbiri şi tunet.

Ca să-l ridic din nou,să mă încumet,

doar la Olanda,sora mea,mi-e gândul.

Ningeam...

De când tot merg,cresc licheni deşi pe mine
aşa cum muşchiul pe copaci bătrâni.
Străbat încet meleaguri noi,străine,
împovărată de anii mulţi,hapsâni.

Nu mai văd munţi semeţi,plaiuri tihnite,

doar câţiva oameni ies în drumul meu

şi-s ncruntaţi şi au figuri lihnite

parcă ar fi supuşii unui zmeu.

 

                                                                                                                                            Ţinut bătut de vânt şi promoroacă,

                                                                                                                                                  se lasă noaptea-n el ca într-un fiord.

Parcă-n alt veac lăsat-am râs şi joacă,

ajuns-am,cred, pe-un ţărm final,în nord.

Eu îmi coninuu drumul meu în veghe

cătind în noapte o făclie-n geam.

Trecut-am de şaizeci şi opt de leghe;

În tundra vârstei mele-n vis,ningeam...