Daca m-ai cere de sotie,as spune da!

Ajunsa acasa dupa o zi lunga,nu m-am putut gandi decat la un singur lucru,mai precis?o replica "Exista 3 meserii de baza:bogatia,saracia si sexul,din oricare castigi o paine...dar din dragoste si din scris mori de foame ma idiotule" 
Unii ar spune: "da frate,are dreptate" insa eu vin si contrazic.Din dragoste castigi tot ce ai,bune rele,din dragoste vin toate,chiar daca uneori suntem prea mandrii sau prea plini de orgoliu ca sa recunoasteam,cu totii am iubit macar o data.
Poti iubi de mai multe ori in viata,si sa fiu a naibii daca nu juri ca de data asta o faci cu adevarat.Dar cand vei stii cu siguranta care e dragostea cea mai mare si cea mai profunda a vietii tale?Probabil inainte sa mori.
Exista cazuri fericite care isi dau seama ce au inainte ca acele momente sa treaca si sa devina amintiri...acei oameni iubesc.
Am iubit si eu de mai multe ori...sau cel putin asa am crezut.Au fost zile in care eram sigura ca nu exista prostia asta,ci e doar o chestie inventata de Hollywood si filmele siropoase.Mi-am dat seama ca iubesc,si la inceput mi-a fost greu sa recunosc,dar in pofida acestor lucruri,stiu ca am ales ce a fost bine,si mai ales omul potrivit.
Ura nu o sa compenseze niciodata,si nu o sa fie vreodata mai puternica decat iubirea.Am si urat pe cineva,pe buna dreptate...insa am realizat ca viata e prea minunata si prea scurta ca sa iti umplii sufletul cu sentimente care sa ti-l otraveasca,eu una am ales dragostea.Nu ca o umplutura,ci ca mod de viata.
Din toate astea trebuie sa te gandesti ca fericirea nu e o destinatie,e o stare de spirit,asa ca nu strica sa fii cateodata trist,pentru ca si aia e o stare de spirit.Nu te gandi ca alergi prin viata haotic si la sfarsit vei ajunge sa cunosti bucuria.Esti fericit adesea,poate nu zilnic,dar periodic si asta inseamna ceva.Inseamna sa nu uiti ca la sfarsit nu e fericire,e doar melancolie,ci doar pe drum ...doar atunci, gasesti ceea ce cautai in viata.
Iubirea vindeca si cea mai adanca rana din sufletul tau,si uneori te face sa uiti complet ca au existat.Iti mai aduci aminte in treacat de ele,dar esti prea ocupat sa iubesti ca sa te mai gandesti.
Trecutul nu aduce nimic bun,stiu asta pentru ca sunt rac si am intentia sa tot dau inapoi,cand ar trebui sa imi mut planul actual la 180 de grade si poate atunci sa dau inapoi caci stiu ca de fapt merg inainte.Mi-am dat seama ca nu sunt o persoana libera,sunt o captiva a propriilor mele alegeri,si greseli...o groaza.O captiva a fiintei mele de neinteles,a firii mele vulcanice si zbuciumate.O captiva a sufletului tau,si pentru asta sunt fericita,zambesc si nu imi voi intoarce privirea spre trecut.

Alege sa iubesti asa cum stii tu mai bine,pastreaza-ti sufletul curat,si la sfarsit...cere BIS!

Alege!

Se spune adesea că viaţa e un drum lung,anevoios şi captivant...o aventură.Toată lumea vrea să parcurgă călătoria..(bine,cel puţin majoritatea)..dar ce se întâmplă când se termină şi în faţă ai o poartă mare,pe care ştii că odată ce ai închis-o,nu mai poţi face altceva decât să mergi în faţă [chiar dacă în cazul meu fiind un rac-aş da înapoi]...Tu ce ai face?ce ai alege?...

Aş alege dragostea,ca remediu.Ca nişte braţe puternice care să mă protejeze atunci când mi-e frică de ce urmează,căci mă tem de imensitate,de necunoscut,şi totuşi curioasă din fire.O iubire care să zdruncine din temelii toate definiţiile date de marii filozofi,sau de adolescenţi îndrăgostiţi.Una care să nu fie egoistă,posesivă,care să ierte orice,să treacă prin iad pentru împlinirea ei însăşi,una pătimaşă.

Aş alege să fiu un înger care să apară la răsărit,să îi vindec pe toţi cei care au nevoie de mine.Să veghez şi să răspândesc binele pe pământ aşa cum soarele blând de dimineaţa îşi revarsă tandreţea peste toţi,fără să fie părtinitor.

Aş alege să îţi pot promite că voi fi a ta mereu,să pot să trăiesc şi să mor pentru tine în acelaşi timp.Să-ţi pot lua sufletul în palme,şi să am forţa necesară să îl protejez de orice intemperie.Dar nu pot,şi tu ştii asta,şi eu o ştiu,şi sper totuşi că o să citeşti să îţi dai seama că orice s-ar întâmpla o să fiu lângă tine.

Şi din tot ce aş alege,aş vrea să aleg să nu am de ales.Poate într-o zi....

vulturul vieţii!

Ai venit în zbor înalt,vrăjmaş,

să-mi dărâmi speranţe şi iluzii.

Pentru fapta ta de ucigaş

cum să mă despăgubească juzii?

Ai intrat în cerul meu furiş

să-i  îngropi pe vii,să dezgropi morţii.

Ca un urs stăpân pe zmeuriş
erai tu-n văzduh.Ocara sorţii!

Te-ai întors la cine te-a trimis

(s-a lăţit în urma-ţi cimitirul).

Rănile pe care le-ai deschis

ţi-au sporit în pungă chilipirul!?

Pasăre a morţii fără risc

necinsteşti prin zborul tău cocorul

şi făcând din crimă ţel şi pisc,

degradezi prin performanţă zborul.

Lumina ochilor mei!

O intamplare si un sentiment care m-au marcat remarcabil:

Astazi am schimbat putin caleidoscopul si am incercat sa vad aceasi imagine dar pe pozitia 2.
Asta e despre tine mama...azi am inteles cauzele si nu m-am mai plafonat asupra efectelor...
Stiu ca de mica ai fost nevoita sa te descurci singura,altfel nu aveai sanse de reusita.A trebuit ca timpul sa te inaspreasca,sa te treaca prin incercari greu de carat in spate de una singura,a trebuit sa te simti amenintata din toate partile si asta la putini ani adaugati varstei mele.....ca toate cele petrecute sa iti ascuta simturile.
Esti o leoaica,si lupti pentru casa ta,pentru familia ta, lupti pentru ceea ce e al tau,si daca nu ai face asta...nu ai merita ceea ce ai.
Stiu ca inca sunt o copila, imi dau seama de asta,si ca visez la absolut, insa tu stii ca asta e valabil doar in cazul filozofiilor "iubirea absoluta,frumusetea absoluta"....asa ceva nu exista in zilele de zi cu zi.

Par roscat,m-ai inspirat!
Si privesc cu nostalgie cand pleci la serviciu,as vrea sa ramai acasa,sa ma trezesti tu dimineata cu mirosul tau specific care ma invioreaza de fiecare data cand dau sa te sarut pe obraz ...si as prefera sa fii tu nu ceasul obosit care ma streseaza si ma face sa devin instictiva.
O cladire solida,cu principii dure de diamant,si totusi atat de frumos te reflecta lumina zilei,caci stiu ca esti acelasi diamant si ziua si noaptea,si atunci cand esti suparata si cand esti fericita,pur si simplu tu esti in lumina reflectoarelor,desi viata noastra nu e o piesa de teatru cu replici pregatite in prealabil,e viata noastra,iar tu scumpa mea mama,esti vedeta zilei de azi,si a zilei de maine,si zilelor pe care le vei mai avea...

Mama mea...

Tu!

Te văd cum îţi agăţi grijile în fiecare noapte de tavan,le laşi să atârne grele şi prelungi până ne gâdilă cu un albastru clar,gândurile.Îţi laşi privirea înnoptată pe scobitura umărului meu,mă găseşti mereu sub pielea mea albă şi fragilă,mereu mai tânără,mereu mai furioasă.
Şi cum ţigara fumată în grabă îmi învăluie privirea,aşa iubirea ta mă ia şi mă îmbracă într-un cocon şi larva define fluture!Dar el era acolo mereu,avea nevoie de soarele lui să poată să crească şi să se facă frumos!


Regula e simplă!
Suni,vin,urc,intru,te sărut...
şi toate astea sunt suficiente ca să emani fericire prin toti porii şi pielea ta să aibă un iz nemaipomenit de dragoste,de pasiune şi frică.
Şi te citesc atunci când îţi întinzi filele tale albe pe marginea patului,scrisul tău arcuit şi elastic mâzgălit pe ele,gândurile tale culese din tavan,pictate pe pereţi şi scrise pe foi.Mintea ta râzând,sufletul tău tresărind la fiecare emoţie,inima ta făcându-se câteodată bucăţi din cauza mea,un rău tânăr sau un fir dulce de apă lină?
Da ştiu,tu nu plângi,tu doar caşti!
Ştiu deja toate astea...la fel cum ştiu că lumea e atât de mică încât intră în buzunar,dacă ar fi să compar ceea ce simt atunci când stau cu tine,cu mine,ca unul...nu aş putea,căci cu aş avea loc!
Şi terminându-ne călătoria în jurul nostru,în jurul camerei,în jurul tău,al dragostei tale,sau ale mele.Mă întorc la tine şi-ţi spun:
-E cazu să schimbăm tavanul...ce zici de portocaliu?

                         -Cu dragostea pătimaşă a unei iubite!

Nu ştiu !

Am trecut deja de anul 2011.După un drum greu, pot spune că am finalizat anul cu satisfacţia ca efortul depus s-a materializat în succes.Mulţumesc pentru ca am reusit să trec peste obstacole, că am primit puterea de a lupta şi pentru mesajele care mi-au întârit convingerea că nimic nu e întâmplător.

Am primit o scrisoare în care am citit următoarele: "Eşti aici,eşti cu ei,pintre cei mulţi şi puternici! Este lumea ta,lumea celor puternici!" şi apoi: "Acesta e doar începutul,pregăteşte-te să primeşti şi mai mult!"

În general, primim ceva în urma unor eforturi depuse.Nimic nu vine din cer,fără să meriţi.Cadourile vin de la Moş Crăciun numai când copiii sunt cuminţi şi ascultători!

Pe chestia aia mai scria ceva: "Dragă....,Suntem împreună chiar şi atunci când nu suntem aproape! Cu drag, ...". Văzând acestea din nou am tresărit şi am realizat că am primit încă un dar - atunci când iubeşti,nu contează că-s cu altcineva plecată, că tu eşti pe undeva cu băieţii ,sufletele respiră la unison: poate chiar ciocnesc paharul de şampanie la cumpăna dintre ani.

S-au auzit toată perioada asta a Crăciunului numa colinde,m-am săturat...am resimţit foarte puţin căldura sufletească specifică pe care majoritatea o anunţă ca fiind parte din ea,dar... nu eu !Am petrecut "Sfintele" sărbători de iarnă alături de cea mai dragă fiinţă de pe lume: iubitul meu .Şi voi continua să mă bucur că trăiesc! La mulţi ani!

A început un an nou.După petrecere,după atmosfera de "basm", am intrat din nou în normalul vieţii cotidiene.Cu toţii sperăm că spiritul Crăciunului se va perpetua în anul ce vine.Să fim mai buni unii cu alţii este o dorinţă a noastră a tuturor,a copiilor din noi,care de ani de zile nu se mai împlineşte.Chiar astăzi am vorbit cu o fostă prietenă,din întâmplare am fost cele mai bune prietene,şi ne aduceam aminte de cum eram mici,cât de drăguţ era totul....Dar acum ce?Acum sunt oamenii mai săraci?Sunt săraci în sufletele lor! Aşa sunt şi eu, dar sunt fericită că este cineva acolo care să mă facă să mă simt darnică,darnică de sentimente.

În momentele noastre de sinceritate recunoaştem că suntem oameni ca toţi ceilalţi,oameni care stau în faţa celorlalţi şi îi roagă din priviri să fie iubiţi.Asta ne dorim cu toţii,să iubim şi să fim iubiţi să fim buni,iar bunătatea noastră să fie răsplătită cu aceaşi monedă.Alegem cap sau pajură,însă refuzăm să aruncăm moneda.

Avem nevoie mai mult ca niciodată de puterea de a fi sinceri cu noi şi cu cei din jur pentru ca armonia să se reinstaleze pe acest pământ.În ziua în care nu se va mai putea face nimic,pământul va fi cenuşă,la fel şi sufletele noastre: pasărea Pheonix fiind un mit!

Şi deşi nu recunoaştem,de teamă sau din comoditate,suntem sinceri cu noi înşine mai mult decât cu ceilalţi,care pretind că ne cunosc,dar nici noi nu o facem cu adevărat,cum ar putea s-o facă ei ?Şi totuşi îi lăsăm să exploreze fiecare crăpătură minusculă şi goală din sufletele noastre,dar la sfârşit vom fi doar nişte străini,şi tu o ştii bine...

Maya

Acum 2.000 de ani,cultura mayaşă a apărut în Africa Centrală.Punct culminant al acestei culturi-epoca sa clasică-a avut loc în perioada 300-900.Mayaşii erau un ppor sofisticat,cu astronomi şi matematicieni pricepuţi.Au inventat un fel de a scrie şi au construit oraşe spectaculoase,ale căror ruine încă mai domină pădurea tropical.Mayaşii făceau comerţ cu mezoamericanii din Mexicul central,se închinau multor zei şi efectuau o serie de ritualuri religioase în funcţie de propriul calendar.

În 21 decembrie,în timpul solstiţiului de iarnă,o conjuctură planetară mai puţin obişnuită va avea loc:Pământul se va alinia cu Soarele,ecare se va afla în mijlocul ecuaorului galaxiei Căii Lactee,alcătuind ceea ce vechii maya numeau "Copacul sfânt".Ciudata aliniere nu va fi bruscă,ci este pregătită de câteva mii de ani,pentru a avea loc în data de 21 decembrie 2012,la ora 11:11 a.m. GMT.Conform credinţei mayaşe,centrul galaxiei este uterul cosmic: loc al morţii, al transformării, al regenerării şi al renaşterii.Acest moent marchează finalul calendarului

Mi se pare într-un fel sau în altul o aberaţie să crezi că sfârşitul lumii ( o lume plină de zeci de culturi,de religii,de vremuri care te îndeamnă să crezi în semne) va veni după spusele unei civilizaţii care a putut să prevadă sfârşitul lumii,dar nu au fost suficient de buni să prevadă sfârşitul lor ca şi civilizaţie.

Treziţi-vă la realitate!